Interviu cu Ringo Dămureanu, președintele Sindicatului Național Forța Legii, participant la consultările de la Ministerul Muncii pe tema Administrației publice, Sănătății și Asistenței sociale.
Portal Social: Domnule Dămureanu, primul lucru pe care îl fac acum lucrătorii din consilii județene și primării, pe care îi reprezentați, este să își caute funcția în grilă și să-și compare coeficientul actual cu cel din proiect. Este o comparație corectă?
Ringo Dămureanu: Nu întotdeauna. De fapt, în multe situații este chiar prima eroare, care vine din interpretare. Majoritatea salariaților compară două numere, fără să observe că acestea provin din sisteme diferite. În multe cazuri, coeficientul pe care lucrătorul îl are astăzi este aferent unei gradații superioare de vechime, în timp ce proiectul publică acești coeficienți pentru gradația 0. Practic, se compară două valori care nu au aceeași bază de calcul. Înainte de a ne grăbi cu o concluzie, trebuie să ne asigurăm că analizăm aceeași funcție, aceeași gradație și cu aceeași metodă de calcul.
PS: Ce înseamnă, concret, că proiectul prezintă coeficienții la gradația 0?
RD: Înseamnă că proiectul stabilește punctul de plecare al carierei, pentru fiecare funcție. Un salariat cu 3, 5, 10, 15 sau 20 de ani vechime nu va rămâne la gradația 0. El va beneficia de gradația corespunzătoare vechimii sale, potrivit regulilor pe care legea le va stabili. De aceea, dacă o persoană aflată astăzi la gradația maximă își compară direct coeficientul cu unul din proiect, aflat la gradația 0, concluzia poate fi complet greșită.
PS: Așadar, înainte de comparație trebuie să aducem coeficienții la aceeași gradație?
RD: Exact. Dacă un salariat are astăzi coeficientul 1,96 la gradația maximă, iar proiectul indică 1,69 la gradația 0, nu putem spune automat că pierde. Mai întâi trebuie să vedem care este echivalentul actual la gradația 0 și, separat, cum va evolua coeficientul de 1,69 după aplicarea gradațiilor. Abia atunci putem face o comparație corectă și realistă.
PS: Totuși, oamenii întreabă foarte simplu: „Îmi scade salariul?”
RD: Este întrebarea firească și cea mai importantă. Răspunsul este că, în acest moment, nimeni nu poate afirma cu certitudine acest lucru. În primul rând, proiectul nu este încă lege. În al doilea rând, există mecanismul diferenței salariale tranzitorii, care are tocmai rolul de a proteja veniturile aflate în plată. De aceea, o simplă diferență între doi coeficienți nu este suficientă pentru a concluziona că salariul va scădea.
PS: Ați vorbit și despre faptul că actuala lege și proiectul folosesc scări diferite de salarizare. De ce este important acest lucru?
RD: Foarte puțini observă acest detaliu. Actualul sistem de salarizare, instituit prin Legea-cadru nr. 153/2017, este construit pe o scară de ierarhizare mai largă, de 1:12 raport de compresie între nivelul minim și cel maxim, în timp ce proiectul discutat utilizează o scară mai comprimată, de doar 1:8. Asta înseamnă că doi coeficienți cu aceeași valoare numerică nu exprimă neapărat aceeași poziție relativă în ierarhia salarială. Din acest motiv, simpla comparație a cifrelor poate induce în eroare, cum spuneam. Scările trebuie înțelese înainte de a fi comparate.
PS: În prezent, două persoane care ocupă aceeași funcție pot avea salarii foarte diferite. Este normal?
RD: Din punct de vedere legal, da. Din punctul nostru de vedere, nu întotdeauna. Actuala Lege-cadru nr. 153/2017 a lăsat administrației publice locale o marjă foarte largă în stabilirea salariilor. În practică, acest lucru a condus la diferențe semnificative între persoane care ocupă aceeași funcție, au aceeași vechime și desfășoară aceeași activitate, dar lucrează în localități diferite. Un consilier juridic superior dintr-o primărie poate avea un salariu diferit față de un coleg dintr-o localitate vecină, fără ca diferența să fie justificată de complexitatea muncii sau de alte criterii obiective. Aceasta este una dintre problemele pe care noua lege încearcă să le reducă.
PS: Înseamnă că noua lege urmărește uniformizarea salariilor?
RD: Nu uniformizare, în sensul ca toată lumea să aibă același salariu. Noua lege urmărește, cel puțin la nivel declarativ, stabilirea unor reguli unitare de salarizare și a unei ierarhii naționale. Diferențele trebuie să rezulte din criterii obiective – studiile, responsabilitatea, complexitatea funcției, categoria unității administrativ-teritoriale sau alte elemente prevăzute de lege – deci nu din opțiuni arbitrare ale autorităților locale. Obiectivul nu este egalitatea absolută, ci echitatea.
PS: Există temeri că noua lege va tăia salariile. Este justificată această îngrijorare?
RD: Este firesc ca oamenii să fie preocupați atunci când apare un proiect de asemenea anvergură. Totuși, trebuie făcută diferența între coeficient și salariul efectiv încasat. Dacă legea va păstra mecanismul diferenței salariale tranzitorii, simplul fapt că un nou coeficient este mai mic decât cel actual nu înseamnă automat că salariul va fi redus. Tocmai de aceea insistăm ca acest mecanism să fie păstrat și consolidat.
PS: Ce este, pe înțelesul tuturor, diferența salarială tranzitorie?
RD: Este o măsură de protecție. Dacă noua formulă de calcul ar conduce, într-un caz concret, la un salariu mai mic decât cel aflat în plată, diferența nu ar trebui pierdută. Ea se păstrează, iar salariul nu scade. În timp, pe măsură ce grila legală evoluează, această diferență se reduce până când dispare. Din perspectiva salariatului, mesajul este simplu: reforma salarizării nu trebuie să înceapă prin diminuarea veniturilor.
PS: Am înțeles că Sindicatul pe care îl reprezentați a propus modificarea acestui mecanism. De ce?
RD: Pentru că am identificat un risc major. Dacă diferența salarială tranzitorie nu este reglementată corect, ea poate ajunge să „înghită” beneficiile unei promovări. Imaginați-vă un salariat care promovează în grad profesional sau ocupă o funcție superioară. Este firesc ca promovarea să aducă un câștig salarial real. Noi am propus expres ca diferența salarială tranzitorie să nu-și anuleze efectele dacă omul promovează în funcție. Munca, experiența și evoluția profesională trebuie să fie recompensate, nu absorbite contabil.
PS: Mulți salariați spun: „Eu nu mă interesează coeficienții, ci câți bani intră în cont”. Este o abordare greșită?
RD: Nu, este chiar abordarea firească. Oamenii își plătesc ratele, întreținerea și cheltuielile zilnice cu bani, nu cu coeficienți. Dar coeficientul este cel care determină salariul de bază și, implicit, evoluția veniturilor pe termen lung. De aceea trebuie înțeles mecanismul. Un coeficient aparent mai mic nu înseamnă întotdeauna un salariu mai mic, după cum un coeficient aparent mai mare nu garantează automat un venit superior. Important este rezultatul final și modul în care legea protejează salariile aflate în plată.
PS: Cât de sigur este proiectul aflat acum în dezbatere?
RD: Aici trebuie să fim foarte prudenți. În prezent nu discutăm despre o lege adoptată, ci despre un proiect aflat într-o etapă incipientă și, în plus, într-o situație juridică complicată. Procedura inițiată la Ministerul Muncii a fost suspendată temporar de instanță, iar viitorul proiectului depinde atât de evoluția litigiului, cât și de deciziile politice care vor fi luate ulterior. Mai mult, dacă proiectul va ajunge în Parlament, el poate suferi modificări importante. Se pot schimba coeficienții, valoarea de referință, calendarul de aplicare, regulile privind gradațiile și multe alte dispoziții. De aceea, recomandăm tuturor salariaților să privească actualul document ca pe o bază de discuție, nu ca pe forma definitivă a viitoarei legi.
PS: Ce ar trebui să urmărească, în opinia dumneavoastră, o lege modernă a salarizării?
RD: În primul rând, predictibilitate. Un salariat trebuie să știe nu doar cât câștigă astăzi, ci și cum îi va evolua salariul peste 5 sau 10 ani. În al doilea rând, legea trebuie să garanteze drepturile esențiale, nu să lase aspectele fundamentale la discreția fiecărei autorități locale. În al treilea rând, trebuie să respecte principiul „salariu egal pentru muncă egală”, fără discrepanțe nejustificate între persoane aflate în situații comparabile. O lege bună este aceea care oferă stabilitate, nu surprize.
PS: În prezent, administrația locală beneficiază de suficientă predictibilitate salarială?
RD: Din păcate nu, adică nu întotdeauna. În multe cazuri, salariile depind de hotărâri ale consiliilor locale sau județene, de posibilitățile bugetare și chiar de orientarea administrației aflate la conducere. Această flexibilitate poate produce rezultate bune în unele localități, dar poate genera și diferențe foarte mari între funcții identice. Din perspectiva noastră, drepturile fundamentale ale salariaților nu ar trebui să depindă excesiv de geografia administrativă sau de conjunctura politică locală ori de modul lor de înțelegere.
PS: Unii spun că autonomia locală presupune inclusiv libertatea de a stabili salariile. Cum priviți această idee?
RD: Autonomia locală este un principiu constituțional și trebuie respectată. Dar autonomia nu înseamnă lipsa unor reguli naționale. Statul are obligația să stabilească un cadru legal care să asigure egalitatea de tratament pentru funcții comparabile și să prevină apariția unor diferențe nejustificate. Autonomia poate funcționa în interiorul unor limite rezonabile, fără ca drepturile salariaților să depindă exclusiv de decizia unei autorități locale sau a alteia.
PS: Ce mesaj aveți pentru salariații care au găsit în proiect un coeficient mai mic decât cel pe care îl au astăzi?
RD: În primul rând, să nu intre în panică. Înainte de orice concluzie, trebuie verificat dacă se compară aceeași gradație sau categorie de funcție, dacă este luată în calcul valoarea de referință, aceeași scară de raportare 1:12 sau 1:8, precum și dacă este analizată diferența salarială tranzitorie sau dacă proiectul este forma definitivă a legii. Am întâlnit deja numeroase exemple în care concluzia inițială s-a schimbat complet după o analiză tehnică.
PS: Care este cea mai frecventă greșeală pe care o fac salariații când citesc proiectul?
RD: Compară doar două cifre. Legea salarizării nu funcționează astfel. Trebuie analizate împreună scările de raportare, coeficientul, valoarea de referință, gradația, funcția, categoria unității administrativ-teritoriale, mecanismul diferenței tranzitorii și calendarul de aplicare. Dacă lipsește unul dintre aceste elemente, concluzia poate fi greșită. De aceea recomandăm tuturor membrilor noștri să nu își construiască singuri scenarii pesimiste doar pe baza unei singure coloane din anexă, din contra, dacă au neclarități să ni le transmită spre a pe putea lămuri.
PS: Care sunt principalele amendamente pe care Sindicatul Național Forța Legii le susține pentru lucrătorii din Administrația locală?
RD: În primul rând, protejarea efectivă a salariilor aflate în plată. În al doilea rând, modificarea regimului diferenței salariale tranzitorii, încât promovarea profesională să producă întotdeauna un beneficiu salarial real. În al treilea rând, reașezarea unor funcții despre care apreciem că nu sunt poziționate corespunzător în ierarhia salarială. Și nu în ultimul rând, clarificarea textelor care pot genera interpretări diferite în practică.
PS: Ce rol poate avea un sindicat reprezentativ, cum este cel pe care îl conduceți, într-o etapă ca aceasta, în care legea nici măcar nu este adoptată?
RD: Un rol esențial. Sindicatul nu înseamnă doar procese și litigii. Înseamnă participare la activă și proactivă la consultări, formularea de amendamente, participarea la dialogul instituțional, analiza tehnică a soluțiilor și, nu în ultimul rând, informarea permanentă a membrilor. De foarte multe ori, problemele pot fi rezolvate înainte ca legea să intre în vigoare. Tocmai acesta este scopul dialogului social, să îmbunătățim proiectele înainte ca ele să producă efecte.
PS: Dacă ar trebui să transmiteți un singur mesaj salariaților din Administrația locală, care ar fi acela?
RD: Să nu judece noua lege după prima impresie. O lege a salarizării este unul dintre cele mai complexe acte normative dintr-un sistem juridic național. O singură cifră nu spune aproape niciodată întreaga poveste. Îi încurajez pe toți lucrătorii să privească proiectul cu echilibru, să ceară explicații atunci când au nelămuriri și să participe activ la procesul de consultare. În același timp, îi asigur că Sindicatul Național Forța Legii va continua să analizeze fiecare articol, fiecare coeficient și fiecare mecanism al viitoarei legi, încât aceasta să fie nu doar sustenabilă bugetar, ci și corectă față de oamenii care își desfășoară activitatea în Administrația publică locală. În definitiv, o lege a salarizării nu trebuie să fie doar un exercițiu contabil, ci trebuie să reflecte respectul Statului față de munca și responsabilitatea celor care asigură funcționarea Administrației publice.
PS: Cu permisiunea dvs., ultima întrebare ar fi aceasta: care ar fi cea mai mare greșeală pe care ar putea-o face în zilele următoare Parlamentul, atunci când va dezbate și va adopta sau nu această lege?
RD: Cea mai mare greșeală ar fi să confundăm economiile bugetare cu reforma salarizării. O lege a salarizării nu trebuie să fie construită pentru a economisi bani, ci pentru a crea un sistem echitabil, predictibil și motivant. Dacă scopul principal devine doar reducerea cheltuielilor, atunci legea își pierde chiar rațiunea pentru care este adoptată.
