Iată că a apărut și lecția care ne-a lipsit. A fost dat și exemplul cu care nu eram obișnuiți. Ziua Unirii Principatelor Române a fost serbată, astăzi, în toată România. Nici Craiova nu a făcut excepție. În Bănia de altădată, din care Mihai Viteazul a pornit prima Unire, în 1600, s-au ținut discursuri. În orașul în care s-a dansat pentru prima oară Hora Unirii, în 1867, cu doi ani înainte de Unirea Principatelor Române, s-a dansat din nou. Dar ceea ce s-a putut vedea la geamurile unei școli este o lecție de istorie și de demnitate națională care ne-a uimit, după ce am văzut-o fără să ne așteptăm, fără să fim anunțați!
Liceul din Craiova care a îmbrăcat România în ferestre
Craiova a oferit, astăzi, una dintre cele mai puternice imagini publice ale Zilei Unirii Principatelor Române. Un liceu care poartă chiar numele soției domnitorului Unirii, a avut toate ferestrele împodobite cu tricolorul României. Gestul, simplu și majestuos, a transformat clădirea într-un adevărat steag viu, un simbol văzut de craioveni de la distanță, imposibil de ignorat, într-o zi în care România își amintește de 24 ianuarie 1859, momentul unirii Moldovei cu Țara Românească, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Pentru Colegiul Național „Elena Cuza”, care a oferit acest extraordinar spectacol de imagine, semnificația este și mai puternică, dacă privim locul în care s-a petrecut. Prestigioasa instituție de învățământ, înființată în urmă cu aproape un secol, este amplasată în imediata apropiere a unor repere istorice și culturale majore ale Băniei, unde istoria Unirii nu este doar o lecție de manual, ci o memorie vie.
În parcul din fața liceului se află statuia lui Ioan Maiorescu, cărturar și diplomat al generației care a pregătit Unirea Principatelor, om legat profund de Craiova, unde a condus Școala Centrală și unde și-a încheiat viața, lăsând în urmă o lecție de educație, conștiință națională și modernizare. Este tatăl lui Titu Maiorescu, figură centrală a culturii române moderne, Craiova însăși rămânând un oraș legat profund de ideea de unitate națională, de Unire și de marile simboluri ale identității românești.
În Craiova, orașul în care Unirea nu e doar sărbătoare, nu s-au ținut doar discursuri
S-a văzut într-un liceu care, poate nu întâmplător, poartă numele doamnei Elenei Cuza. România vorbește mult despre domnitori, despre bărbați ai deciziilor, despre momentele mari, dar rar se gândește cineva la oamenii din spatele lor, la tăcerile din spatele istoriei, la cei care în mod sublim au ținut o țară în picioare fără să iasă în față. Elena Cuza nu este doar numele unei soții, cu un rol pur decorativ, ci aparține unei demnități calme, unei prezențe care a stat lângă domnitorul unificator în vremurile cele mai grele, într-o Românie care abia se năștea și începea să se construiască, cu suflet. Peste acest nume, astăzi, tricolorul s-a repetat la fiecare geam. Nu o dată, nu simbolic, timid, sau într-un colț. Ci complet, venerabilul liceu a arătat, fără să strige, că aceasta e România pe care o dorim și nu ne e rușine s-o arătăm.
Unirea, între festivism și gest firesc
Cea mai mare problemă a sărbătorilor naționale este că ele devin, în timp, o coregrafie, o rutină, parcă o obligație. Ne place să ne credem patrioți o zi sau două pe an, dar în rest trăim ca și cum România ar fi o întâmplare. Imaginea liceului împodobit în tricolor e tocmai contrariul. Nu e program artistic sau festivism de manual, nici patriotism de carton. Pare o formă de educație, o educație vizuală, înțelept de simplă: dacă nu-ți respecți simbolurile, nu-ți meriți viitorul. Îl ai pe Maiorescu în parc și România modernă la câțiva pași.
Puțini români știu că Bănia nu e doar un oraș important al Țării sau o destinație de sărbători, ci o cetate importantă în momentele-simbol în care s-au pus în scenă unele dintre cele mai frumoase legături cu Unirea. Ne amintim cu reverență că Hora Unirii a fost jucată la Craiova, fix în fața actualului Colegiu Național ”Elena Cuza”. Și asta chiar cu doi ani înainte de Unirea Principatelor de la 1859, momentul fiind imortalizat de marele pictor Teodor Aman în celebra sa ”Hora Unirii la Craiova”. Aman nu a pictat doar o scenă cu oameni dansând. A pictat o idee care se mișcă, o mulțime care devine popor. A pictat entuziasmul unei epoci în care oamenii, înainte să aibă televiziuni, înainte să aibă platforme și rețele sau campanii, aveau ceva ce astăzi ne-ar trebui: o direcție comună. Hora nu era un dans, era mesaj, un limbaj politic popular, Unirea în formă umană, cu mâini prinse una de alta. Ferestrele de astăzi, pline de tricolor au fost, fără exagerare, aceeași horă, pe verticală, pe clădirea în care tinerii își definesc devenirea.
Craiova îl are pe Cuza în reperele ei, îl are în memorie. Îl are pe statuia din centrul urbei, din fața Primăriei și a Consiliului județean. Îl are în numele de școală. Pentru că Unirea nu e doar un moment fericit, ci o alegere politică și morală, iar Cuza, cu toate controversele sale, rămâne cel care a dat coduri, a înființat instituții fundamentale în stat, a făcut reformele și a pus România pe un drum ireversibil.
O altă Unire care pleacă din Craiova
Mult mai devreme decât Cuza, decât momentul 1859, chiar decât speranțele moderne, Bănia a fost legată și de nume frumos în istorie, care și astăzi doare: Mihai Voievod Viteazul, Primul Întregitor. Momentul 1600. ”Pohta ce-am pohtit”. Pentru români, Mihai Viteazul nu este doar un personaj istoric, e primul care a încercat, cu sabia, ceea ce Cuza a reușit cu politica, o Românie împreună. Cuza a unit Principatele, după ce Mihai a făcut, pentru o clipă, în chip premonitoriu, Unirea tuturor românilor, după 1500 de ani de dezbinare. Pornind din Cetatea Băniei.
Flacăra Unirii nu moare dacă o ții aprinsă
Într-o Românie în care se vorbește mult și se face puțin, gestul ”cuziștilor” craioveni devine un model de firesc și normalitate. Nu a costat mult, nu a cerut scandal, dușmani sau propagandă. Doar respect. La Craiova, astăzi respectul a avut forma unui tricolor repetat la fiecare geam. O lecție de patriotism fără cuvinte. La o școală care, cel mai probabil, nu predă doar materia, ci și memoria.
La mulți ani, România!
La mulți ani, Craiova, orașul Unirilor ❤
[…] de CURS la nivel național, în luna ianuarie 2026, arată că majoritatea românilor ar susține unirea cu Republica Moldova în cazul organizării unui referendum. Datele indică însă și un nivel […]