Decizia ÎCCJ, deși încă nepublicată integral, permite conturarea unor reguli clare pe baza minutei. Înalta Curte stabilește o distincție esențială între garda la domiciliu și garda efectiv prestată.
Garda la domiciliu se plătește cu 40% din tariful orar al salariului de bază, pentru perioada de disponibilitate, fără sporurile de 75% sau 100%.
Dacă medicul este chemat în spital, orele lucrate se plătesc cu tariful orar al salariului de bază plus sporuri (75% pentru zile lucrătoare sau 100% pentru weekend/sărbători).
Această interpretare exclude posibilitatea acordării sporurilor pentru întreaga perioadă de gardă la domiciliu, acestea aplicându-se doar orelor efectiv lucrate în unitate.
În ceea ce privește baza de calcul, aceasta este salariul de bază actual, în plată, nu cel din 2018. Noțiunea de „tarif orar aferent salariului de bază” vizează salariul curent, iar eventualele plafonări anterioare nu modifică această regulă.
Astfel, garda la domiciliu se plătește cu 40% din salariul de bază actual, iar orele lucrate în spital cu salariul de bază actual + sporuri.
Referitor la caracterul obligatoriu, decizia este aplicabilă instanței care a sesizat ÎCCJ de la pronunțare, iar celorlalte instanțe de la publicarea în Monitorul Oficial.
„Medicii pot solicita diferențe salariale retroactive, pe ultimii 3 ani, în funcție de aplicarea acestor reguli”, a declarat pentru PortalSocial Alexandra Cojocariu, consilier juridic, apărător propriu în cadrul unei organizații sindicale.
Pentru detalii:
Sindicatul Național Forța Legii
tel. 0251419405 / 0351444144
email: sindicat@fortalegii.ro
