Grevă înainte de dezbatere? Ce nu se leagă în scandalul noii legi a salarizării? Legea nici nu a ajuns în Parlament, dar greva a fost deja programată. O grevă împotriva unui proiect care încă nu există ca lege. Cine câștigă și cine pierde? Analiza unui paradox românesc. Cine le explică salariaților ce semnează?
În România se întâmplă un lucru mai rar întâlnit: Guvernul spune că proiectul noii Legi a salarizării este gata, că trebuie dezbătut și amendat. PSD, care l-a creat prin ministrul Muncii, Florin Manole, spune că îl va respinge. AUR spune și el că îl va respinge, în loc să ne asigure că va juca un rol activ în Parlament. Sindicatele strâng semnături pentru grevă. Doar că proiectul nici măcar nu a ajuns în Parlament. Întrebarea care se pune este simplă ca bună ziua: Împotriva cui se face, de fapt, greva?
„Haideți să discutăm!”
Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, recunoaște public că proiectul nu este perfect. El afirmă că ministerul a primit peste 1.000 de observații și că proiectul va fi corectat. A făcut chiar afirmații publice că a reformat proiectul în urma întâlnirilor cu sindicatele. Și mai spune că urmează dezbaterea parlamentară. Cu alte cuvinte, „încă lucrăm la el”.
„Îl respingem!”
Apare primul paradox: proiectul a fost elaborat în mandatul ministrului PSD Florin Manole, dar acum PSD anunță că nu îl susține. Mai mult, Lia Olguța Vasilescu, fostă ministră PSD a Muncii, acum Primar al municipiului Craiova, se plânge public că noua lege ar crește cheltuielile bugetare cu aproximativ 8 miliarde de lei anual și că România ar pierde mai mult decât ar câștiga din PNRR. Cu alte cuvinte, Guvernul Bolojan, care recent a dispus reduceri bugetare, spune că reforma aduce bani europeni, în timp ce PSD, care se laudă că vrea binele românilor, se opune creșterii bugetului destinat salariilor și spune că ne costă prea mult bunăstarea.
Și atunci apare întrebarea: păi, dacă proiectul este atât de prost, de ce refuzați tocmai etapa în care poate fi modificat: dezbaterea parlamentară? De ce nu îl amendați în Parlament ca să îl faceți bun? Respingeți din start dezbaterea, rolul vostru fundamental, ca partide parlamentare? Parlamentul există tocmai pentru asta, să dezbată, să modifice, iar la final să voteze forma pe care o consideră corespunzătoare. E normal să respingă dezbaterea înainte să înceapă?
Sindicatele intră și ele în ecuație
Cea mai vocală, în special după recentele discuții cu PSD și AUR, Federația SANITAS anunță grevă de avertisment și chiar grevă generală și strânge semnături în toată țara. Printre motive apare și proiectul noii Legi a salarizării.
Doar că proiectul legii salarizării nu produce practic niciun efect juridic. Nu este lege, nu se modifică salarii, nu dispar sporuri, nu modifică raporturi de muncă. Este încă un proiect. Și atunci, cum poate deveni un simplu proiect obiectul unei greve înainte ca Parlamentul să înceapă dezbaterea lui?
Adevărata întrebare este alta
Nu este despre Guvern, PSD sau AUR, ci despre salariatul de rând, despre lucrătorul bugetar. Știe el ce înseamnă juridic greva? Foarte puțin. În schimb, foarte mulți semnează.
Legea spune însă altceva. Participarea la grevă suspendă contractul individual de muncă pe durata participării. Nu este un protest simbolic. Este o instituție juridică. Tradus în românește, greva de avertisment de două ore nu înseamnă doar două ore de protest. Înseamnă participare la grevă. Iar greva generală nu înseamnă doar prezența în curtea spitalului. Înseamnă participare la grevă. Iar legea stabilește efectele salariale și chiar juridice ale acestei participări.
Întrebarea noastră este: oare, când li se cere oamenilor să semneze, li se spune și că participarea la grevă produce consecințe juridice asupra contractului individual de muncă?
Li se explică faptul că acea perioadă are și efecte asupra drepturilor salariale aferente timpului în care nu se prestează munca? Că li se vor tăia ore și zile de lucru? Și că cei care îi îndeamnă la grevă nu au niciun fond salarial destinat acoperirii acestor pierderi? Și că salariații vor plăti din buzunar? Și că, de fapt, nu este nimic sincer în toată polologhia lor? Sau li se spune doar: „semnați aici”. Și… multe poze!?
Cronologia paradoxului
Guvernul spune: proiectul merge în Parlament. PSD: îl respingem. AUR: îl respingem. Sindicatele: facem grevă împotriva proiectului. Iar salariatul? Semnează. De cele mai multe ori fără să știe exact ce efecte juridice produce acea semnătură.
Greva este unul dintre cele mai importante drepturi colective ale salariaților. Dar tocmai pentru că este un drept atât de important, legea îl tratează cu maximă seriozitate. Nu este un like pe Facebook. Nu este un sondaj. Nu este nici măcar un protest simbolic. Greva este o treabă serioasă, o procedură juridică. Iar orice salariat are dreptul să cunoască toate consecințele legale înainte de a decide dacă participă sau nu.
Cine le spune salariaților adevărul despre grevă și despre noua lege a salarizării?
În spitalele din România circulă tabele, salariații sunt chemați să semneze pentru grevă. Federația SANITAS anunță: 20 iulie – grevă de avertisment, iar din 28 iulie – grevă generală. Mesajele sunt puternice: „Semnează și tu!”, „Nu acceptăm politicile abuzive!”, „Apărăm sănătatea publică!”.
Excelent. Dar există o întrebare pe care aproape nimeni nu o pune: Ce semnează, de fapt, oamenii?
Și, mai ales, împotriva cui?
Grevă împotriva unei legi care încă nu există
Federația SANITAS afirmă că unul dintre motivele grevei îl reprezintă noua lege a salarizării. Numai că există o problemă: noua lege a salarizării… nu este încă lege. Nici nu a intrat în dezbaterea Parlamentului. Nu a fost discutată în comisii, nu a fost amendată, nu a fost votată. Nu produce niciun efect juridic.
Atunci apare prima întrebare: cum poate fi organizată o grevă împotriva unui proiect de lege care încă nu a intrat în procedura parlamentară?
Guvernul spune: „Încă lucrăm la proiect”
Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, afirmă public că proiectul nu este perfect. Recunoaște existența unor inadvertențe. El spune că ministerul a primit peste o mie de observații și anunță că proiectul va fi corectat și, bineînțeles, că urmează dezbaterea parlamentară.
Guvernul susține că noua lege reprezintă un jalon PNRR și că implementarea ei permite accesarea unor importante fonduri europene destinate reformei salarizării. În același timp, ministrul afirmă că proiectul conține un mecanism prin care veniturile aflate în plată nu vor scădea, chiar dacă noile grile vor indica valori diferite. Mesajul Guvernului este că proiectul trebuie îmbunătățit și dezbătut.
PSD își respinge propriul proiect
Aici lucrurile devin cu adevărat interesante. Proiectul a fost elaborat în mandatul ministrului PSD al Muncii, Florin Manole. Astăzi însă, PSD anunță că nu îl va vota.
Mai mult, fostul ministru al Muncii, Lia Olguța Vasilescu, susține că aplicarea proiectului ar majora cheltuielile bugetare cu aproximativ 8 miliarde de lei anual, depășind semnificativ beneficiul financiar obținut prin PNRR. Cu alte cuvinte, critica PSD este că reforma ar costa statul mai mult decât fondurile europene pe care le-ar aduce.
Aceasta este o poziție politică aparent legitimă. Dar ridică inevitabil o întrebare: dacă proiectul este atât de prost, de ce nu este lăsat să intre în Parlament, pentru a fi amendat? Parlamentul există tocmai pentru dezbatere. Nu pentru respingerea anticipată a proiectelor. Și de ce vă opuneți, dacă spuneți că jumătate din bani ne vin gratis?
Sindicatele cer dezbatere. Dar cheamă oamenii la grevă
SANITAS se plânge că nu a existat dialog social. În același timp, ministrul vorbește despre consultări succesive și despre peste o mie de observații primite de la organizațiile sindicale.
Adevărul poate fi doar unul: ori dialogul nu a existat, ori a existat, dar rezultatul lui nu a fost cel dorit de sindicate. Cele două afirmații nu sunt identice. Indiferent în ce variantă, nu ministerul Muncii sau oricare altul tranșează legea salarizării, ci Parlamentul.
Și atunci, de ce vă opuneți, domnilor de la sindicate dezbaterii democratice, parlamentare, a legii salarizării? Iar voi, domnilor de la partidele parlamentare, de ce refuzați să vă exercitați rolul și atribuțiile? De ce vă plângeți de proasta absorbție, dar vă permiteți să refuzați 770 milioane de euro, care ar putea intra în salariile lucrătorilor români din România și, în definitiv, în piața românească de consum?
Ce nu le spune nimeni salariaților
Aici începe adevărata problemă. Nu este vorba despre cea politică, ci despre cea juridică. În toate apelurile publice la grevă se vorbește despre solidaritate. Despre drepturi, despre demnitate.
Foarte puțin se vorbește însă despre efectele juridice ale participării la grevă. Legea dialogului social este foarte clară: Participarea la grevă suspendă contractul individual de muncă pe durata participării.
”Pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu al angajatului se suspendă la iniţiativa angajatului. Pe perioada suspendării se menţin doar drepturile de asigurări de sănătate” – Art. 160 din Legea nr. 367 / 2022 privind dialogul social.
Și mai spune aceeași lege, la Art. 154 că greva poate fi declarată numai pentru apărarea intereselor cu caracter profesional, economic şi social ale lucrătorilor și că nu poate urmări realizarea unor scopuri politice. Atunci ce să fi discutat domnii sindicaliști cu reprezentanții principalelor grupuri parlamentare?
Nu este, așadar, o simplă formalitate. Suspendarea contractului produce efectele prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește drepturile aferente perioadei în care activitatea nu este prestată.
Cu alte cuvinte, greva de avertisment de două ore nu este doar un protest de două ore. Iar greva generală nu este doar o manifestație. Din punct de vedere juridic, participarea la grevă produce consecințe semnificative, pe care fiecare salariat are dreptul să le cunoască înainte de a decide dacă participă sau nu. Contractul individual de muncă se suspendă. În perioada suspendării activitatea nu este prestată, iar legea stabilește regimul drepturilor aferente acestei perioade.
Contractele colective de muncă
În majoritatea spitalelor din România există contracte colective de muncă aflate în vigoare. Legea dialogului social reglementează expres condițiile în care poate fi declanșată greva împotriva politicilor economice și sociale ale Guvernului, inclusiv prin raportare la drepturile prevăzute în contractele colective de muncă aplicabile.
Atunci întrebarea este firească: care sunt, concret, clauzele contractelor colective despre care se susține că sunt afectate de proiectul unei legi care încă nu produce efecte juridice? Este o întrebare la care salariații au dreptul să primească un răspuns clar.
Salariatul semnează, de cele mai multe ori fără să știe dacă semnează împotriva unui act normativ în vigoare, împotriva unui proiect aflat încă în lucru sau împotriva unei politici guvernamentale aflate în dezbatere.
Greva costă. Îl costă chiar pe salariat
”Toate apelurile publice la grevă vorbesc despre solidaritate. Foarte puține vorbesc însă despre cost”, a explicat pentru publicația noastră Aurora Mîndrescu, expert în legislația muncii. ”Legea spune limpede că, pe durata participării la grevă, contractul individual de muncă se suspendă. Asta înseamnă că greva nu este gratuită. Nu este o fotografie pe Facebook. Nu este un like. Nu este o declarație de intenție, ea este un act juridic. E vorba de încetarea voluntară și colectivă a lucrului. Iar costul lui este suportat, în primul rând, de salariat, deoarece contractele de muncă, spune legea, se suspendă pe durata grevei”.
Le explică cineva oamenilor acest lucru înainte să le ceară semnătura?
Portal Social întreabă
Nu le spunem oamenilor dacă să facă sau nu grevă, aceasta este decizia fiecărui salariat.
Dar punem câteva întrebări pe care orice organizație sindicală și orice partid politic ar trebui să le poată lămuri: dacă proiectul este încă în lucru, de ce greva este programată înaintea dezbaterii parlamentare?
Dacă dialogul social nu a existat, cum se explică consultările de la Ministerul Muncii și observațiile formulate de sindicate și depuse în cadrul acestora?
Dacă dialogul social a existat, de ce sindicatele îl consideră inexistent?
Dacă PSD și AUR resping proiectul înainte de dezbatere, mai pot fi susținute amendamentele cerute de sindicate? Dacă nu, le-au spus asta sindicaliștilor?
Dacă PNL conduce Guvernul doar interimar, ce le-ar putea promite astăzi sindicaliștilor, aflați la al treilea colind politic din această săptămână?
Le explică cineva salariaților consecințele juridice ale participării la grevă înainte de a le cere să semneze?
Aceste întrebări nu sunt împotriva grevei, nu sunt împotriva Guvernului, nici împotriva Opoziției. Sunt întrebări pe care orice cetățean și în special un salariat informat are dreptul să le pună înainte de a lua o decizie care îi privește direct raportul de muncă.
Înainte ca partidele să respingă un proiect de lege, au obligația democratică de a explica de ce preferă blocarea dezbaterii în locul amendării textului.
Până atunci, România trăiește un paradox greu de explicat: o grevă împotriva unei legi care încă nu există și o dezbatere parlamentară pe care unii vor să o închidă înainte să înceapă.
