Deputatul Vasile Nagy a propus în Parlament reforma subvențiilor acordate partidelor politice

În ultimii ani, în România, partidele politice au beneficiat de subvenții consistente din fonduri publice, inclusiv în perioade fără campanii electorale, fără consultări publice și fără o legătură directă cu cetățenii. În acest context, deputatul de Arad, Vasile Nagy, a susținut în Parlament o declarație politică intitulată „Reforma subvențiilor acordate partidelor politice și reconstrucția încrederii publice”.

”Astăzi nu vorbim doar despre bani. Nu vorbim doar despre bugete, procente sau formule administrative. Astăzi vorbim despre însăși relația dintre cetățean și clasa politică. Vorbim despre încredere. Iar atunci când încrederea se prăbușește, niciun sistem democratic nu mai poate funcționa sănătos.

În România ultimilor ani, partidele politice au ajuns să primească subvenții uriașe din bani publici, chiar și în perioade în care nu există campanii electorale, nu există consultări populare și nu există niciun contact real cu cetățeanul. Sute de milioane de lei pleacă anual din bugetul statului către partide, în timp ce spitalele cer finanțare, școlile se degradează, iar comunitățile locale supraviețuiesc cu resurse insuficiente.

Și atunci apare întrebarea legitimă a românilor: de ce trebuie contribuabilul să finanțeze permanent aparatul de partid?

Subvenția politică a fost gândită, teoretic, ca un mecanism de protecție a democrației. Ideea inițială era simplă, dacă partidele primesc sprijin public în timpul competițiilor electorale, atunci dependența lor de grupuri de interese private scade. În principiu, această filosofie poate avea sens. Dar ceea ce vedem astăzi nu mai este o protecție a democrației, ci o întreținere permanentă a unor structuri politice birocratizate, rupte de societate și tot mai puțin motivate să convingă cetățeanul prin muncă și idei.

Partidele au ajuns să funcționeze ca niște instituții finanțate automat, indiferent de performanță, indiferent de încrederea publică, indiferent de activitatea reală dintre alegeri. În loc să fie obligate să rămână aproape de oameni, să construiască organizații vii și să mobilizeze susținere autentică, ele au devenit dependente de o sursă garantată de bani publici.

Această situație produce trei efecte extrem de periculoase.

Primul efect este distorsionarea competiției democratice. Partidele mari, deja instalate în Parlament, acumulează resurse uriașe și își consolidează dominația, în timp ce formațiunile noi, fără acces la subvenții, pornesc într-o competiție profund inegală. Astfel, democrația se transformă treptat într-un sistem închis, unde cei care au puterea își finanțează propria perpetuare la putere.

Al doilea efect este risipa banului public. Vedem sedii luxoase, contracte de consultanță exorbitante, propagandă permanentă mascată și cheltuieli care nu au nicio legătură cu interesul public. Cetățeanul român muncește, plătește taxe și impozite, iar o parte din acești bani sunt transformați în mecanisme de autopromovare politică.

Al treilea efect, poate cel mai grav, este degradarea morală a relației dintre partid și societate. Un partid care știe că primește bani oricum nu mai este obligat să convingă. Nu mai este obligat să asculte. Nu mai este obligat să fie prezent între oameni. Se creează astfel o castă politică autosuficientă, protejată financiar de stat și tot mai distantă de realitatea cetățeanului.

De aceea, desființarea subvențiilor acordate în afara campaniilor electorale reprezintă nu doar o reformă financiară, ci o reformă profund democratică.

Partidele trebuie să existe prin susținerea cetățenilor, nu prin întreținerea permanentă din bugetul public. În perioadele dintre alegeri, activitatea politică trebuie să fie susținută prin cotizații, donații transparente și implicare civică reală. Exact așa cum funcționează orice organizație care dorește să demonstreze că are rădăcini autentice în societate.

Statul poate și trebuie să sprijine organizarea corectă a campaniilor electorale, pentru a asigura egalitatea de șanse și transparența competiției. Dar nu este normal ca partidele să beneficieze de finanțare continuă, lună de lună, an după an, indiferent de performanță și indiferent de gradul de încredere publică.

Democrația nu înseamnă întreținerea clasei politice. Democrația înseamnă responsabilitate în fața cetățeanului.

Iar dacă partidele nu mai sunt capabile să supraviețuiască fără bani publici permanenți, atunci poate că problema nu este lipsa finanțării, ci lipsa legăturii reale cu societatea.

România are nevoie de partide puternice prin idei, prin competență și prin susținerea oamenilor, nu prin dependența de subvenții nelimitate din bugetul statului”, a declarat deputatul Vasile Nagy de la tribuna parlamentului.

Potrivit acestuia, sistemul subvențiilor politice a fost conceput inițial ca un instrument menit să protejeze democrația. Totuși, România are nevoie de formațiuni politice care să se remarce prin idei, competență și sprijin real din partea cetățenilor, nu printr-o dependență permanentă de fondurile alocate de la bugetul de stat.

Foto: glsa.ro