Din documentele obținute de Portal Social am descoperit că în perioada 2021–2023, pentru comuna gorjeană Stejari, au fost achiziționate de conducerea de la vremea respectivă nu mai puțin de 58 de telefoane mobile și accesorii, în două valuri succesive de contracte și facturi cu subvenții comerciale.
În prima etapă, anume în noiembrie–decembrie 2021, au fost cumpărate 23 de telefoane, din care 21 Samsung Galaxy și 2 iPhone Pro Max, în valoare de aproximativ 13.410 euro, cu TVA. Din această sumă, 13.407 euro au fost acoperiți prin subvenție, iar plata efectivă din bugetul local a fost de doar 3 euro.
În noiembrie–decembrie 2023 apar alte peste 30 de terminale mobile, majoritatea modele Samsung Galaxy, dar și smartphone-uri premium precum: iPhone, iPhone Pro și iPhone Pro Max 1TB, Samsung Galaxy S23 Ultra 512GB, plus accesorii (ex.: Galaxy Buds Pro).
Facturile au fost închise în aceste cazuri aproape integral prin „Reducere Ofertă Business”, cu sume finale simbolice. Modelul este același: valoare de listă ridicată, subvenție masivă, plată aparent aproape zero. Dar, pentru a beneficia de aceste reduceri, s-a încheiat contracte de servicii mobile cu perioade minime de 24 luni. Doar contractul din 24.11.2021 presupunea 4 abonamente a câte 55 euro lunar (220 euro/lună), ceea ce înseamnă 5.280 euro în doi ani, la care se adaugă serviciile contractate anterior.
În total, angajamentele contractuale pentru echipamente și servicii ajung la aproximativ 20.000 de euro, doar pentru perioada 2021-2023, la care se adaugă cele din prelungirea acestor contracte.
Întrebarea esențială este: care este corelarea exactă dintre numărul mare de echipamente și numărul mai redus de abonamentele active? Unde au fost repartizate toate aceste telefoane, din moment ce în primărie nimeni nu știe să fi beneficiat de ele?
Despre alte grozăvenii similare, precum tablete și alte echipamente electronice, vom mai vorbi.
Cert este că în perioada actuală, vin facturi de miliarde de lei vechi pe seama contractelor semnate, iar comuna se află în pragul falimentului.
Care să fi fost justificarea pentru achiziția unor asemenea tehnologii de lux, în cadrul unei administrații locale a unei comune cu două mii de locuitori?
Unde să se fi dus risipa de zeci de euro pe cap de locuitor?
