Salariații care rămân cu zile de concediu de odihnă neefectuate trebuie să știe că acestea nu pot fi transformate, în mod obișnuit, în bani cât timp contractul de muncă este activ. Situația se schimbă însă la încetarea raportului de muncă, iar o clarificare recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție aduce precizări importante pentru angajați.
Potrivit regulilor din Codul Muncii, fiecare salariat are dreptul la cel puțin 20 de zile lucrătoare de concediu de odihnă plătit pe an. Dreptul la concediu este unul personal și nu poate fi cedat, limitat sau abandonat de angajat.
Când se plătesc zilele de concediu rămase
Regula generală este simplă. Zilele de concediu neefectuate se compensează în bani doar atunci când încetează contractul individual de muncă.
Pe durata raportului de muncă, salariatul nu poate cere pur și simplu angajatorului să îi plătească zilele de concediu pe care nu le-a efectuat. Scopul concediului este ca angajatul să beneficieze efectiv de perioada de odihnă, nu să primească bani în locul acesteia.
Prin urmare, dacă un salariat continuă să lucreze în aceeași firmă, soluția legală este, în principiu, efectuarea zilelor de concediu restante.
Ce se întâmplă cu zilele care nu au fost luate?
Codul Muncii prevede că, atunci când concediul anual nu a putut fi efectuat integral sau parțial din motive justificate, angajatorul trebuie să acorde zilele rămase într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care există dreptul la concediu.
Trebuie precizat că expirarea perioadei de 18 luni nu înseamnă automat că salariatul pierde zilele respective. În urma unor clarificări recente ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, trebuie analizat dacă angajatorul i-a oferit efectiv angajatului posibilitatea de a-și lua concediul.
Angajatorul trebuie să demonstreze că a oferit concediul
Responsabilitatea angajatorului nu se limitează la simpla existență formală a dreptului la concediu. Potrivit interpretării prezentate în urma deciziei Înaltei Curți, angajatorul trebuie să se asigure concret că salariatul poate beneficia de concediu. În situațiile în care este necesar, acesta trebuie să îl informeze clar și din timp că trebuie să își efectueze zilele de odihnă și care sunt consecințele neefectuării lor.
Astfel, dacă angajatul nu și-a luat concediul pentru că angajatorul nu i-a oferit în mod real această posibilitate, zilele respective nu dispar automat după împlinirea celor 18 luni. La încetarea contractului, ele pot intra în calcul pentru compensarea în bani, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
Dacă angajatul a refuzat concediul în mod deliberat
Situația este diferită atunci când salariatul a avut posibilitatea reală de a-și lua zilele libere, a fost informat corespunzător și, cu toate acestea, a ales în mod deliberat să nu efectueze concediul.
Într-un asemenea caz, dreptul asupra unor zile mai vechi poate fi pierdut, iar acestea nu vor putea fi automat transformate în bani la încetarea contractului. De aceea, pentru stabilirea drepturilor unui angajat trebuie analizate concret circumstanțele în care concediul nu a fost efectuat.
Termen de trei ani pentru solicitarea banilor
O altă clarificare importantă privește termenul în care poate fi solicitată contravaloarea concediului neefectuat. Înalta Curte a stabilit că termenul de prescripție de trei ani începe să curgă de la încetarea raportului de muncă, deoarece abia atunci ia naștere dreptul la compensarea în bani. Cât timp contractul este activ, salariatul are dreptul la efectuarea concediului, nu la înlocuirea acestuia cu o sumă de bani.
Asta nu înseamnă însă că toate zilele acumulate de-a lungul anilor vor fi automat plătite la plecarea din companie. Pentru fiecare perioadă trebuie verificat dacă dreptul la concediu mai există și dacă angajatorul și-a îndeplinit obligațiile privind acordarea efectivă a zilelor libere.
Câte zile de concediu sunt garantate prin lege
În România, durata minimă legală a concediului anual este de 20 de zile lucrătoare. Contractul individual sau colectiv de muncă poate prevedea un număr mai mare de zile, inclusiv în funcție de condițiile de muncă.
În perioada concediului, angajatul beneficiază de indemnizația de concediu, iar sărbătorile legale nu sunt incluse în numărul zilelor de concediu de odihnă.
Așadar, un angajat nu poate cere plata zilelor de concediu neefectuate atât timp cât contractul de muncă este în desfășurare. Compensarea în bani intervine, ca regulă, la încetarea contractului.
În același timp, zilele de concediu nu dispar automat doar pentru că au trecut cele 18 luni. Dacă angajatorul nu a oferit efectiv posibilitatea efectuării concediului, dreptul salariatului poate fi păstrat, iar situația poate avea consecințe inclusiv la încetarea raportului de muncă.
