La Palatul Victoria a avut loc în această săptămână lansarea Studiului Economic al OCDE pentru România, un document-cheie în procesul de aderare la această organizație, dar și un semnal clar privind direcția reformelor economice pe termen mediu. Evenimentul, organizat în prezența Prim-ministrului Ilie Bolojan și a Secretarului General al OCDE, Mathias Cormann, a reunit reprezentanți ai administrației publice, mediului economic și ai partenerilor sociali.
Aderarea la OCDE a fost declarat de guvernanții din România drept obiectiv strategic legitim. Însă succesul unui astfel de proces nu va fi măsurat doar prin îndeplinirea unor criterii tehnice, ci și prin capacitatea autorităților de a menține un echilibru între disciplina fiscală și protecția socială.
Potrivit părților, România se află într-un nou moment de inflexiune fiscală. După ani de deficite ridicate, nivelul acestora a depășit pragul de 9% din PIB în 2024, plasând țara pe primul loc în Uniunea Europeană din această perspectivă. Angajamentele asumate la nivel european vizează reducerea deficitului la aproximativ 6–6,5% din PIB în 2026 și sub 3% în orizontul 2029–2030. În paralel, datoria publică se apropie de pragul de 60% din PIB, ceea ce limitează spațiul de manevră bugetară.
În acest context, recomandările OCDE au fost previzibile, dar ferme: creșterea veniturilor fiscale, îmbunătățirea colectării, reforme în sistemul de pensii și eficientizarea cheltuielilor publice. Studiul nu introduce neapărat idei complet noi, dar consolidează o direcție deja vizibilă în politicile guvernamentale din ultimii doi ani.
Măsurile aflate deja în implementare sau în pregătire
Direcțiile prezentate în cadrul studiului se suprapun peste un pachet de măsuri deja adoptate sau discutate în România:
- creșterea cotei standard de TVA la 21% și restrângerea aplicării cotelor reduse;
- majorarea impozitului pe dividende la 16% și creșterea accizelor;
- extinderea bazei de contribuții sociale, inclusiv prin includerea unor categorii suplimentare de venituri;
- reforme ale impozitării proprietății și ale sistemului fiscal local;
- controlul cheltuielilor publice prin limitarea creșterii salariilor și pensiilor în sectorul bugetar.
Aceste măsuri sunt justificate prin necesitatea consolidării fiscale, în condițiile în care veniturile bugetare ale României (aproximativ 26–27% din PIB) rămân semnificativ sub media Uniunii Europene.
Reforma pensiilor și presiunea demografică
Un capitol central al analizei OCDE îl reprezintă sustenabilitatea sistemului de pensii. În linie cu tendințele europene, sunt avute în vedere creșterea participării pe piața muncii, descurajarea pensionării anticipate și corelarea duratei vieții active cu evoluțiile demografice. Doar că, în România, unde raportul dintre populația activă și cea inactivă se deteriorează constant, aceste recomandări sunt deja reflectate în dezbaterile privind reformele pensiilor și în presiunile bugetare generate de cheltuielile sociale.
Aderarea la OCDE: obiectiv strategic, cu condiționalități reale
Guvernul condus de Ilie Bolojan își menține obiectivul de aderare la OCDE până la finalul anului 2026. Procesul presupune obținerea a peste 20 de avize sectoriale și alinierea la standarde stricte privind guvernanța economică, transparența și funcționarea instituțiilor. Din această perspectivă, Studiul Economic OCDE nu este doar o analiză tehnică, ci și un instrument de accelerare a reformelor interne.
Sindicatele: sprijin condiționat de echilibru social
La eveniment au participat și reprezentanți ai organizațiilor sindicale reprezentative. Confederația Sindicală Naționale Meridian a fost reprezentată de Dumitru Fornea, secretar general, membru al Comitetului Economic și Social European de la Bruxelles, unde reprezintă interesele lucrătorilor din România. Poziția exprimată de sindicate a fost una mai degrabă favorabilă, decât de împotrivire, de susținere pentru obiectivul aderării la OCDE, însă doar cu ceva rezerve privind modul în care sunt proiectate și implementate reformele.
Dumitru Fornea: ”problema nu este direcția generală, ci distribuția costurilor”
„Aderarea la OCDE poate aduce beneficii reale pentru România, însă nu trebuie să devină un argument pentru măsuri care transferă presiunea fiscală asupra cetățenilor sau reduc rolul statului în domenii esențiale”, a explicat liderul CSN Meridian, participant la eveniment. În general, reprezentanții sindicali au subliniat că, în lipsa unor mecanisme de protecție socială și a unui dialog real, ajustările economice riscă să fie resimțite disproporționat de populație.
Serviciile publice și resursele strategice – zone sensibile
Un element distinct al prezentării OCDE a vizat infrastructura de apă, în special capacitatea redusă de tratare și reutilizare a apei uzate în România. Cu toate că necesitatea investițiilor este evidentă, sindicatele avertizează că astfel de domenii pot deveni vulnerabile în contextul unor reforme accelerate. În lipsa unor garanții clare, există riscul ca soluțiile să fie orientate către externalizare sau diminuarea rolului statului.
Experiențele din sectoare precum transporturile, agricultura sau silvicultura sunt invocate ca exemple în care procesele de restructurare au generat controverse privind eficiența și protejarea interesului public.
Dialogul social, o verigă slabă
Un alt aspect semnalat de participanții din zona sindicală a fost absența unui cadru real de dezbatere în cadrul evenimentului. Din perspectivă juridică și instituțională, dialogul social nu este opțional. El este consacrat atât în legislația națională, prin Legea dialogului social nr. 367/2022, cât și în standardele europene și OCDE. Reformele structurale cu impact major asupra pieței muncii și veniturilor populației ar trebui să fie rezultatul unui proces consultativ efectiv, nu doar formal.
Între necesitate economică și acceptabilitate socială
Mesajul OCDE este aparent coerent din punct de vedere economic: România trebuie să își corecteze dezechilibrele fiscale și să își modernizeze instituțiile pentru a susține creșterea pe termen lung.
Întrebarea esențială rămâne însă una de echilibru: cine altcineva decât contribuabilul român, va suporta costul acestor reforme și în ce măsură sunt acestea vor fi distribuite echitabil? În condițiile unei creșteri economice modeste și ale unei inflații încă resimțite de populație, transferul presiunii fiscale către cetățeni poate genera nu doar dificultăți sociale, ci și o scădere a încrederii în procesul de reformă.
Fără transparență, fără dialog real și fără o distribuție echitabilă a costurilor, reformele necesare riscă să fie percepute nu ca un pas înainte, ci ca o ajustare suportată, încă o dată, în principal de cetățeni.
