Mormântul domnitorului Mircea cel Bătrân (1355–1418), aflat în incinta Mănăstirii Cozia din județul Vâlcea, a fost redeschis de arheologi pentru prima dată după aproape un secol de la ultima cercetare, stârnind interesul specialiștilor și al publicului larg pentru istorie și patrimoniul cultural național.
Un sarcofag original, descoperiri și verificări după aproape un secol
Proiectul de arheologie s-a concentrat pe verificarea sarcofagului în care se află rămășițele domnitorului, una dintre cele mai importante figuri ale Evului Mediu românesc. Cercetările au demonstrat că acesta este original și nu a fost mutat în perioada modernă, contrar unor speculații legate de anul 1930 privind o posibilă strămutare la Muzeul Național de Istorie.
Specialiști de la Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoțeanu” Vâlcea, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Centrul de Cercetări Antropologice și Biomedicale „Olga Necrasov” (Academia Română, filiala Iași) au colaborat pentru evaluarea stării sarcofagului, dar și pentru descărcarea de sarcină arheologică a ansamblului monahal, în vederea restaurării lăcașului și a monumentului funerar.
Ce s-a aflat în urma deschiderii mormântului lui Mircea cel Bătrân
Analiza a arătat că sarcofagul din piatră este în stare bună de conservare. El prezintă o nișă cefalică specifică mormintelor din Europa Apuseană între secolele V–XV, ceea ce îl face unic în România. Alături de rămășițele lui Mircea cel Bătrân se află și mormântul mamei sale, călugărița Teofana. În 1938, osemintele au fost puse în cutii de marmură de Rusciuk și reîngropate în acest sarcofag monumental.
Arheologii au stabilit, pe baza documentelor și investigațiilor, că mormântul a fost cercetat pentru prima dată în perioada interbelică (începând cu 1927), iar structura și amplasarea sarcofagului au rămas în mare parte neschimbate de atunci.
Importanța Mănăstirii Cozia în istorie
Construită la începutul secolului al XIV-lea, Mănăstirea Cozia este considerată una dintre cele mai prestigioase ctitorii ale epocii, ridicată de Mircea cel Bătrân (cu unele surse care o atribuie inițial tatălui său, Radu I). Slujba de sfințire a avut loc la 18 mai 1388, oficiată de Sfântul Nicodim de la Tismana, reflectând influența și importanța spirituală și culturală a monumentului în istoria medievală românească.
De-a lungul timpului, ansamblul monahal a fost supus mai multor profanări și distrugeri:
- Trupele eteriste în 1821
- Ocupația germană în Primul Război Mondial (1916–1918)
- alte atacuri documentate în arhivele secolului XX
Aceste episoade istorice au afectat atât biserica, cât și monumentul funerar al voievodului, fiind restaurate ulterior cu eforturi ale specialiștilor și cu sprijinul comunității.
Semnificații istorice și culturale
Redeschiderea mormântului după aproape 100 de ani nu este doar o simplă acțiune arheologică, ci un moment de revalorificare a patrimoniului național, care confirmă autenticitatea sarcofagului și a scheletului domnesc, oferă o imagine mai clară asupra practicilor de înmormântare din epoca medievală și deschide calea pentru restaurări care vor pune în valoare ansamblul monahal de la Cozia pentru vizitatori și cercetători deopotrivă.
Foto: stirileprotv.ro
