România are, din primăvara acestui an, o lege dedicată prevenirii și combaterii femicidului, însă una dintre cele mai importante componente ale actului normativ nu este încă operațională. Instrumentele prin care autoritățile ar trebui să evalueze și să gestioneze riscul ca o femeie să fie ucisă trebuiau aprobate prin hotărâre de Guvern, dar procedura întârzie.
Situația este cu atât mai gravă cu cât legea a fost concepută tocmai pentru ca instituțiile statului să poată interveni înainte ca violența domestică să ajungă la forma sa extremă.
Ce prevede Legea femicidului
Legea nr. 53/2026 pentru prevenirea și combaterea femicidului și a violențelor care îl precedă a fost publicată în Monitorul Oficial la 23 aprilie și a intrat în vigoare la 26 aprilie 2026.
Actul normativ stabilește un cadru prin care statul trebuie să urmărească fenomenul femicidului, să colecteze date despre cazurile de violență și să identifice mai eficient situațiile în care victimele se află în pericol.
Una dintre prevederile esențiale se referă la utilizarea, în cauzele de violență domestică și violență împotriva femeilor, a unor instrumente speciale pentru evaluarea și gestionarea riscului.
Scopul acestora este identificarea situațiilor în care există un pericol major pentru viața victimei, astfel încât autoritățile să poată lua măsuri înainte de producerea unei tragedii. Problema este că aceste instrumente trebuie aprobate printr-o hotărâre de Guvern.
Termenul prevăzut de lege a expirat
Legea este foarte clară în privința termenului. Potrivit articolului 8 din legea respectivă, hotărârea de Guvern prin care sunt aprobate instrumentele de evaluare și gestionare a riscurilor trebuia adoptată în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legii.
Cum legea a intrat în vigoare la 26 aprilie, termenul a ajuns la final în octombrie. În lipsa acestor instrumente, una dintre componentele importante ale mecanismului gândit de Parlament pentru prevenirea femicidului nu poate funcționa în forma prevăzută de lege.
Este o situație care ridică întrebări cu atât mai serioase cu cât legea nu urmărește doar pedepsirea agresorilor după producerea unei crime, ci și prevenirea uciderii femeilor aflate în situații de risc.
30 de femicide de la începutul anului
Întârzierea apare într-un context extrem de grav. Potrivit informațiilor oficiale, de la începutul anului 2026 și până la momentul publicării materialului au fost înregistrate 30 de femicide în România. Cifra arată dimensiunea problemei cu care se confruntă autoritățile.
În acest context, evaluarea corectă a riscului devine esențială. Într-un caz de violență domestică, autoritățile trebuie să poată identifica nu doar existența unei agresiuni, ci și elementele care indică posibilitatea escaladării violenței. Legea urmărește tocmai crearea unui asemenea mecanism.
Cum ar trebui să funcționeze metodologia
Instrumentele prevăzute de noua legislație ar trebui să permită organelor judiciare să analizeze situația concretă a victimei și factorii de vulnerabilitate existenți.
Legea prevede că evaluarea riscului trebuie să țină cont de cumulul și interacțiunea factorilor de vulnerabilitate, astfel încât pericolul să fie analizat în funcție de circumstanțele fiecărui caz. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să existe o abordare identică pentru toate situațiile de violență.
O femeie care a fost agresată, amenințată, urmărită sau controlată de partener poate avea un nivel diferit de risc față de o altă victimă, iar autoritățile trebuie să poată identifica aceste diferențe. Prin metodologia prevăzută de lege ar urma să fie stabilite criteriile și mecanismele necesare pentru această evaluare.
O altă componentă importantă a Legii nr. 53/2026 este colectarea și centralizarea informațiilor despre cazurile de violență domestică și femicid.
Poliția, organele judiciare și instituțiile de medicină legală trebuie să colecteze date relevante, astfel încât autoritățile să poată înțelege mai bine amploarea fenomenului și evoluția cazurilor.
Datele urmărite includ informații despre victimă și agresor, relația dintre aceștia, existența copiilor, istoricul violenței, locul și modul în care a fost comisă fapta și alte elemente care pot ajuta la identificarea factorilor de risc. În acest fel, statul ar trebui să poată trece de la o reacție exclusivă după producerea unei tragedii la o strategie bazată pe prevenție.
Cine trebuie să elaboreze metodologia
Întârzierea ridică și problema responsabilității instituționale.
În cazul metodologiei de colectare și compatibilizare a datelor, legea stabilește atribuții pentru Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru instrumentele de evaluare și gestionare a riscurilor este însă necesară o hotărâre de Guvern, elaborată cu consultarea instituțiilor și organizațiilor prevăzute în actul normativ.
Așadar, adoptarea unei legi reprezintă doar primul pas atunci când obiectivul este prevenirea unor crime.
În cazul femicidului, miza este cu atât mai mare. O prevedere care obligă autoritățile să evalueze riscul poate avea efect doar dacă există criterii clare, proceduri unitare și instrumente care să poată fi folosite efectiv de cei care gestionează cazurile de violență.
În lipsa lor, există riscul ca legea să rămână, cel puțin parțial, un cadru juridic care nu poate fi folosit la capacitatea pentru care a fost conceput. Iar fiecare întârziere este cu atât mai problematică într-un domeniu în care intervenția înaintea unei crime poate face diferența dintre o agresiune și o tragedie ireversibilă.
